Nadeșul săsesc județul Târnava Mică.
Chelia unchiului Ieronim Dan
vocea verișoarei Tita
în odaia cu tăblița de tinichea „PTT”:
„Daneș, Daneș, numărul șapte”
șunci, slănini, cârnați agățați de tavanul cămării
etajere pline cu colecții
de reviste prăfuite
„Telegraful Român”, „Oastea Domnului”, „Cosinzeana”
„Țara Noastră” și fotografia lui Octavian Goga
pătată de muște
un inverosimil cactus
pe frunzele căruia ne iscăliserăm cu toții cu un vârf de ac
(oh, cactusii de mai târziu, în Mexico
și aici, în insula Oahu)
ojina la patru, cu Ionel Moldovanu venit de pe front
ceapă verde, ridichi, pită, caș și slănină
sticla de vin lăcrămând de răceala pivniței
unchiul Ionel dregând un scaun în șopron
Bunica în fața sobei cu naframă neagră trasă pe ochi
învârtind făcălețul în mămăligă.
pe înserat
Tata întorcându-se de la plimbare
cu bastonul și cu un buchet de flori de câmp.
intr-un târziu, ultimul autobuz înspre Târgul Mureșului
și luna plină ridicându-se peste vii
dinspre Țigmandru
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecute în satul Nadeș, județul Târnava Mică. Versurile descriu scene familiare cu membrii familiei și obiecte specifice locului, creând o atmosferă caldă și intimă.