Șapte care de nuiele
Dă-mi o țâr’ de gură, lele
Șapte care de nuiele
Dă-mi o țâr’ de gură, lele
Mândră la gurița ta, șa, la, la, la
Mă-nvățai a săruta șai, la, la.
Cum n-aș mere la mândra
Da’ncep cânii a lătra, măi,
Cum n-aș mere la mândra
Da’ncep cânii a lătra, măi,
Și mă tem că m-or mușca, șa, la, la
Când oi trece ulița, șai, la, la.
Da’ și cânii să mă mănânce
Eu la mândra tot m-oi duce
Da’ și cânii să mă mănânce
Eu la mândra tot m-oi duce
C-are buzele ca mierea șa, la, la
De îmi vindecă durerea, șai, la, la.
Mândra me-i frumoasă tare
Pă la noi păreche n-are
Mândra me-i frumoasă tare
Pă la noi păreche n-are
Io-s o țâră mai urât, șai, la, la
Dar îs dulce la iubit, șai, la, la.
Care m-o iubit o dată
Nu mă uită viața toată
Care m-o iubit o dată
Nu mă uită viața toată
Că iubirea-i boala gre’ șai, la, la
Și nu poți scăpa de ie, șai, la, la, la
Că iubirea-i boala gre’ șai, la, la
Și nu poți scăpa de ie, șai, la, la, la
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința puternică a unui bărbat de a ajunge la iubita sa, depășind obstacolele (câinii) pentru a se bucura de dulceața buzelor ei, care îi alină durerea. El recunoaște că, deși nu este cel mai frumos, este un iubit dulce și de neuitat.
