Am plecat în lume,
Departe de Dumnezeu..
Am plecat de-acasă,
De lângă Tatăl meu.
Aveam avere mare,
Și daruri ce am primit,
Dar în lumea mare
Pe toate le-am risipit..
Credeam că voi fi liber,
Credeam că am scăpat;
Dar iată că păcatul
M-a prins și m-a legat!
Credeam că-n lumea aceasta
Voi fi fericit,
Dar iată c-am ajuns
Sărman și chinuit! (x2)
În zdrențe am ajuns,
La porci și la gunoaie..
Și acum eu stau și zac,
Printre mușuroaie..
Mi-e dor să aud Cuvântul
Ce blând mă îndemna:
„Fiule, rămâi acasă,
Te rog, o, nu pleca!”
Credeam că voi fi liber,
Credeam că am scăpat;
Dar iată că păcatul
M-a prins și m-a legat!
Credeam că-n lumea aceasta
Voi fi fericit,
Dar iată c-am ajuns
Sărman și chinuit! (x2)
Am plecat în lume..
Dar mă întorc înapoi,
Mă întorc la Casa mea,
La zilele de-apoi
Tatăl mă așteaptă,
Mi-a spus că sunt al Său!
Azi mă întorc acasă,
Mă întorc la Dumnezeu!
Primește-mă, Stăpâne,
Mă-ntorc din drumul meu,
Vreau să rămân de-a pururi
Cu Tine, Domnul Meu!
În lumea de păcate,
Eu simt că am să mor,
Nu vreau să mai trăiesc
Ca fiu risipitor!
Credeam că voi fi liber,
Credeam că am scăpat;
Dar iată că păcatul
M-a prins și m-a legat!
În lumea de păcate,
Eu simt că am să mor,
Nu vreau să mai trăiesc
Ca fiu risipitor!
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria unui fiu care părăsește casa părintească, risipește tot ce are și ajunge într-o stare deplorabilă. În cele din urmă, el se întoarce acasă, plin de regret și dorință de iertare, fiind primit cu brațele deschise de tatăl său.