Strofa 1.
Am mintea amorțită
Și vreau să plec până acasă
Închid ochii încă-o clipă
Și-mi zic că viața e frumoasă.
Anii trec și eu nu stau
Iau o pasă și o dau
La o soră sau un frate
Închid ochii, plec departe.
Am mintea amorțită
De la vin și bere și nu știu ce
Trag din joe
Și-mi fac în cap petrecere.
Toată lumea poa’ să vină
Oricum nu am timp de toți
Cine p*la mea-i devină
Sentimente în roboți.
Refren.
Am mintea amorțită de plăcere
Am mintea amorțită și mai cere
Am mintea amorțită, Am mintea amorțită.
Strofa 2.
Am mintea amorțită
Și am atât de multe în minte
Uneori parcă se strică
Și-ncepe singură se minte.
Mai beau 2 guri din sticlă
La suprafață ies cuvinte
Ei zic, că alcoolul mă strică
Da’ mie mi place cum se simte.
Am mintea amorțită
Gândurile, mi-au amorțit și ele
Și ști că nu aș vrea să fac risipă
Sau să le pierd, că-s ale mele.
Am mintea amorțită, am mintea amorțită
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de amorțeală indusă de alcool și alte substanțe, ca o formă de evadare din realitate și de căutare a plăcerii. Persoana se simte deconectată și își creează o lume proprie în minte.