Opriti timpul, lăsați-l să vorbească singur
Ai tripul, tu ești tatăl, tu ești fiul
Ai fi bun, Doamne, Doamne nu doarme
Și dacă-l enervezi îți fute palme de te-adoarme
În jur grame, mii de oameni, panarame, arme
Se-nvârt milioane, drame, mame, sifoane, foame
Puşcăria sărăciei-i România, ce splendoare!
Lăsați copiii să râdă, nu-i mai faceți să plângă
E strada strâmbă, ce p***a mea se-ntâmplă?
Frați între frați se mănâncă
E un război social și hip hop-ul e un buncăr
Capitalismul p***i – o slugă
Cu corporații mari să te sugă
Crează dependență și ajungi să
Fii un sclav financiar prins în cursă
Banii, uite de la ei pleacă totul
Banii, uite de la ei începe jocul
Banii, uite de la ei încep războaie
Banii, pentru ei ajungi la pârnae
Banu’, cel mai puternic drog
Ca davaua, c*****a și cât toate la un loc
Au făcut din asta scop să te stoarcă strop cu strop
Și la final îți iau tot și ești mort.
Sensul versurilor
Piesa critică rolul banilor în societate, evidențiind modul în care aceștia pot duce la dependență, războaie și exploatare. Banii sunt văzuți ca un drog puternic, care controlează viețile oamenilor și îi transformă în sclavi financiari. Mesajul este unul de revoltă față de inegalitățile sociale și de efectele nocive ale capitalismului.