Spoock – O Nouă Generație

Spuneți! Generația noastră-i plină de defecte.
Ne-ați dat doar vise, nicidecum lucruri concrete.
Ne-ați dat durere, ne-ați dat frustrări și amăgire.
Vă gândiți numai la bani, nicidecum la iubire.
Trăim foarte rău, dar ne tot promiteți bine,
când voi abia, abia vă descurcați de azi pe mâine.
Ne spuneți că nu avem respect. Pentru ce să avem?
azi nici imnul țării nu se cântă prea solemn.
Și dacă astea le văd zi de zi în viața mea,
degeaba-mi spui tu mie că se va schimba ceva.
Ne numim tineri, tre’ să ne gândim la viitor,
dar ne lipsește-ncurajarea că ne va fi ușor.
Suntem învățați de mici doar să tragem din greu,
vrem oameni mai buni, dar uităm de Dumnezeu.
Nu putem avea tot, deci ne resemnăm,
dar oare până când trebuie să mai așteptăm?
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
manipularea voastră ține doar la oameni slabi.
Ne vindeți promisiuni, minciuni, n-avem cu ce plăti,
ba da, mă scuzi, îți plătim cu datorii.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
nu ne judecați pe noi că n-aveți habar
prin ce trecem zi de zi, totul e-n zadar.
Am ochii ca un radar pentru bani de buzunar,
vreau să uit de răutate, de probleme să scap,
de asta intru-n cercuri în care beau și trag.
E relativ în viața mea cam tot ce mă-nconjoară,
cei care mă înțeleg sunt doar berea și-o țigară.
Sătul de-atâta timp pierdut pe băncile din școală,
mă simt nepregătit pentru viața asta penală.
Să muncesc ca un sclav de dimineața până seara
și să simt mereu că nefericirea mă-nconjoară,
să-mi simt soarta grea pe care-o duc mereu în spate,
cu teama c-aș putea pierde totul peste noapte,
după ce am muncit pe brânci și am dat din coate,
să aflu c-am trăit doar speranțe deșarte.
azi nu mai gândim ca generația voastră,
suntem doar noi, cu mentalitatea noastră,
și eu fac parte din ea și-ncerc să mă adaptez,
sper să reușesc ce mi-am propus, nu doar să visez.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
manipularea voastră ține doar la oameni slabi.
Ne vindeți promisiuni, minciuni, n-avem cu ce plăti,
ba da, mă scuzi, îți plătim cu datorii.
Suntem o nouă generație, noi nu suntem sclavi,
nu ne judecați pe noi că n-aveți habar
prin ce trecem zi de zi, totul e-n zadar.
Am ochii ca un radar pentru bani de buzunar.
Banii vin și se duc, nu trăiesc pentru ei,
îmi pare rău că-am pierdut emoții, oameni și idei.
Ce să faci când nu mai e nimic de spus,
când vezi că totul e aiurea și te simți în plus?
Nu-mi ține teorie, că totul e inutil,
încă mai tânjesc după un zâmbet de copil,
dar de unde să apară, în jur totul e pustiu,
cine sunt și ce-mi doresc nici că nu mai știu.
Generația noastră este acum și aici,
făce tot ce vrea chiar dacă-i interzis,
tre’ să fac și eu ceva, să mă liniștesc,
să las deoparte viciile ce mă ispitesc.