Ochii mamei, că-ncepând,
Mă privesc, întrebător…
Vor să afle dacă prind,
Una din privirea lor.
Ochii tatei parcă scriu,
Pe obraji, pe fruntea ta…
Un poem de care știi,
De când ai început o stea.
Dar, din ochii de copii
Să nu-mi spui de curcubeu!
Și în casa inimii
Sărbătoare duc mereu. (x2)
Așa-s ochii de părinți,
Îmi iei toate și-mi afli-n loc…
Văd copiii cuminți,
Și în viață cu noroc.
Așa-s ochii care-i văd,
Când mă culc, când mă trezesc…
Ăștia sunt pe care cred,
Îi admir și îi iubesc.
Dar, din ochii de copii
Să nu-mi spui de curcubeu!
Și în casa inimii
Sărbătoare duc mereu. (x2)
Doar, din ochii de copii
Să nu-mi spui de curcubeu!
Ești lumina mea să știi,
Când voi ocroti mereu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea și admirația față de părinți, văzându-i ca pe un sprijin constant și o sursă de lumină. Ochii lor sunt oglinda iubirii și a grijii necondiționate, oferind siguranță și noroc.