Îmi este dor de ploaie,
Îmi este dor de vânt.
Îmi este dor de vorbe,
Îmi este dor de gând.
Îmi este dor de șoapte
nicicând nu le-am uitat.
Îmi este dor de noapte,
de acel fior plecat.
Ne sperie visul și-apoi îl visăm,
Ne temem de lacrimi și-apoi le vărsăm.
Ne sperie vorba și-apoi o rostim,
Fugim de iubire și-apoi o dorim.
Îmi este dor de iarnă,
Îmi este dor de fulgi.
Îmi este dor de vară,
Cu florile din lunci.
Îmi este dor de toamnă,
cu frunzele de tei.
Parfum de primăvară,
licoarea dragostei.
Ne sperie visul și-apoi îl visăm,
Ne temem de lacrimi și-apoi le vărsăm.
Ne temem de teamă, dar n-o ocolim.
Ne sperie viața, dar noi o trăim.
Revino tu la viață
acel fior de dor.
Cu razele de soare
în viața tuturor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor față de diverse aspecte ale vieții și naturii, precum și o reflecție asupra fricilor și dorințelor umane. Este un îndemn la a redescoperi bucuria de a trăi și a simți.