Și ochii mei și glasul știi prea bine,
Și mersul meu îți este cunoscut.
Zău, n-am știut așa femei ca tine,
Așa fierbinți ca tine n-am știut.
Și multe vrei, dar nu purta iluzii,
Și uită noaptea dulce ce a fost.
Sărutul meu, ca autograf pe buze,
Nu plânge, căci tristețea n-are rost.
În altă parte unde am cântare
Eu plec, dar știu că n-am să fiu uitat.
O poză «trei pe patru» la plecare
În dormitor pe masă ți-am lăsat.
Ma cheamă vânturi libere pe mine.
Sunt vagabond prea bine cunoscut,
Zău, n-am știut așa femei ca tine,
Așa fierbinți ca tine n-am știut!
Cahul-Galați 2008
Sensul versurilor
Piesa descrie un vagabond care părăsește o relație, lăsând în urmă amintiri și o urmă a prezenței sale. El își asumă natura sa liberă și efemeră, conștient că va fi amintit.