Suivalf – Când Ai Plecat

Când ai plecat, ai uitat că am fost doi,
Și-ai renunțat din prima, la tot ce-nseamnă „noi”.
Știi bine că tu, atunci când ai plecat,
Mi-ai luat cu tine sufletu’,
Îți pasă de mine.
Cum îmi pasă mie de școală (deloc).
Și îmi doresc să te am, lângă mine, iarăși.
Afara plouă, în inima mea e doar rouă,
Tu ai distrus un destin,
Mi-ai vopsit viața din roz, în negru.
Ca pumnii mei, au testat toți pereții,
Și tu erai aceea fetiță, cu pretenții,
Inima mea e la tine, mi-ai pus lacăt pe ea,
Și cheia-i la tine, că oricât aș încerca.
Inima mea, nu mai e a mea.
Acum e a ta, chiar dacă n-o meritai,
Viața cu tine, era una ca-n rai
Când te țineam de mână, tu nici nu mai gândeai.
Când te sărutam, tu zburai,
Decolai și tu, decolam și eu,
Eram împreună și la bine și la greu
Mereu acolo, unu pentru altu’.
Până când m-ai lăsat, și ai plecat cu altul.
„Ok” am zis, asta a fost alegerea ta
Da’ n-a fost una bună, și-o știai și tu deja
Când erai lângă mine, în suflet aveam soare,
Și când dispăreai, era doar ninsoare,
Timpul a trecut mai repede decât am vrut,
Am fost atras prea mult de tine,
Ce puțin te-am avut.
Oh, ce e frumos, durează prea puțin,
Și eu încă la tine mai țin,
Chiar dacă eu nu mai sunt eu,
Că de când ai plecat,
M-am schimbat, sunt mai complicat
Noaptea nu prea mai dorm,
Că te visez și-n somn,
Ai desenat cu inima mea, până când s-a terminat culoarea.
Tu erai învățătoarea mea,
M-ai învățat cum să iubesc, cum să trăiesc,
Cum să mă exprim, cum să respir în iubire,
Unde să mă opresc, când să pornesc,
Sau când să cresc,
Ești ca un drog, fără tine intru în sevraj,
Aștept măcar un mesaj,
Că noi, nici nu ne mai vorbim.
Suntem ca doi străini, parcă nu ne știm,
Mă simt închis în mine,
Mai bine eram închis la „Jilava”,
Da’ măcar știam, că nu mai curge otravă.
Că mi-ai lăsat o simplă amintire,
Mă gândesc la tine, cum nu mă gândesc la mine
Și sincer, încă mi-e dor, de acea privire,
Cu care-ai făcut ravagii, în mine.
Ai plecat, fără să te uiți în spate,
Și-am simțit, cum visele ajung să-mi fie spulberate,
Te-am avut lângă mine, zi și noapte,
Și credeam că împreună, o să-ajungem departe.
Nu, e de ajuns, că prea mult te-ai ascuns,
Acum și caldu’-i rece, și mă întreb de ce,
Lipsa ta, nu mai trece,
Când trebuia să dai next, ai dat back,
Și când trebuia să dai back, ai dat next
Lipsa ta, m-a făcut să scriu acest text,
Vreau să știi că fără tine, nu e deloc bine,
Ai lăsat un gol, în inima mea,
Și golul acela nu se umple
Dacă nu ești prințesa mea
Absența ta, m-a lăsat la pământ,
Acum și iubirea, este bătută de vânt.
Mă simt scufundat, ca Titanic,
Eu sunt scufundat în amintiri
Iar Titanic în Oceanul Atlantic