E nouă și un sfert, pe stradă stai stricat,
Nu mai sunt locu’ unu, cred că iar s-a panicat,
Se ferește din pat, agitat de gardă,
Tu nu vrei decât, să fumezi o iarbă,
E nouă și jumate, stai în mașină,
Jos foițele! Aceeași rutină,
Pui mâna pe telefon, suni, îl are închis,
Cred că a vândut tot, tot, nu ce ți-a promis,
E senzația aia, când stai înghețat,
Suni ca disperatu’, sună ocupat,
Fața ți se scurge, și te-ai transformat,
În seara asta, crezi că n-ai nimic de luat, mort,
Neuronii tăi, pornesc ușor haotic,
Devii de ne-înțeles, ciudat, și chiar neprotic,
Îți iei adio, pleci la Rio, cu naveta spațială,
Din păcate ajungi la nouă după timp de seară.
Urmează partea despre acel mic bețiv,
Ce toarnă în el alcool, fără motiv,
Bagi substanțe în tine, exact ca o hașna,
Sistemul tău imunitar o ia razna,
Ai direcția defectă, plutești în derivă,
Gura-ți e uscată, n-ai nici umpic de salivă,
Atacuri de panică, la club pari drogat,
Vorbeste tare si prost, wow, ce tare m-a luat,
Personal, o cunosc și pe Coca, și pe Inna,
Și pe Maria Ioana, am luat și vitamina,
Se vede de societate, dar figurate,
Cu sinceritate, da-le în mhm.. de drogate,
Nu le face felul, că-ți fac ele viața,
Timpu’ trece, nu mai prinzi dimineața,
Ultimu’ tren te așteaptă în gară,
Dacă o arzi prea aiurea, ramai pe afară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte haotică, marcată de consum de substanțe, atacuri de panică și dezorientare. Protagonistul se confruntă cu realitatea dură a dependenței și pierderea controlului.