În ziua în care ne-am văzut, Cupidon a zâmbit, sau poate Lucifer? Nu am găsit răspunsul și nu-l mai caut. A fost ceva angelic în privirea ta, acolo m-am pierdut, în acea mare a sufletului tău. Am început o călătorie frumoasă, ne-am alintat, ne-am sărutat, ne-am spus atâtea… of, dar ce rău că nu ne-am spus că suntem trei, în acel spus. Și m-am pierdut și lumea mea s-a dus, nu știu unde-am rămas sau oare unde eu m-am dus. Târziu să mai întreb, târziu să-mi mai răspunzi. Se spune că poți iubi în același timp două persoane, nu, nu cred, e o minciună, se spune că iubești când acea persoană e mai presus de tine, asta o cred. Dar cine merită acest mare DAR, de a fi piedestalul acelei finite.
Când te-am întâlnit am mulțumit lui Dumnezeu, ți-am mulțumit ție că exiști, și acum la final îi mulțumesc tot Lui căci mă iubește de vrea să trec prin această suferință, și-ți mulțumesc și ție că acea mare de tăcere a ascuns toată suferința de acum.
Acum, pozele și amintirile stau dovadă fericirii, dar în spatele lor… of, ce durere, și cui să spui, în nopțile în care ai striga, în zilele în care ai cutreiera lumea doar să scapi de acea apăsare. Și acum au rămas doi, ei doi, cei care au fost și la-nceput, oare de ce minciună, oare de ce așa, oare de ce…
Da, nu mă mai întreb dacă a fost Cupidon sau Lucifer, dar restul întrebărilor le car cu mine zi de zi, cu fața-mi aplecată, cu fruntea încruntată, cu pași tot mai rari, cu inima-mi zdrobită, cu sufletul plin de amar.
Și da, sunt mulți ce suferă și poate din mai mult, însă a mea suferință eu țin să n-o ascund. Căci poate timpul și tot ce eu aștern, cândva, cineva le va citi cu-n sens.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și confuzia unei persoane prinsă într-un triunghi amoros. Ea reflectă asupra fericirii aparente din trecut, contrastând-o cu suferința prezentă și cu întrebările fără răspuns legate de minciună și trădare.