Vorbele-s de prisos
Când le rostești aiurea
Doar casa le-auda lumea
Îți îngheață gura când vezi
O domnișoară și vrei să-i spui cât de mult o placi
Dar mai bine taci că ți-a înghețat limba în gură
Și te blochezi la Buna!
Îmi iau vorbele cu mine dar nu alea vulgare
Și zic Doamne tu nu vezi ce văd și eu?
Avem o țară frumoasă
Cu multe bogății, ce sunt folosite de alții
Oare Doamne pentru asta au murit
Mii de viteji în luptă
Ca să ni le fure muistii?
România e o țară frumoasă
Ce nu poate fi făcută din vorbe ci din fapte
Avem mănăstiri frumoase
Cu fecioara Maria pictată pe lemn
Curată și sfântă ca albastru de Voroneț
Oare Doamne Dumnezeul meu
Tu nu vezi ce văd și eu?
Părinți plecați în altă țară
Pentru un trai decent
Rupt de muncă și gândul la ziua de mâine
Oare Doamne de ce nu rostești 2 vorbe
Ca să îi iei de aici pe acei conducători lași
Care fură tot în urma noastră
Am vrut schimbare acum câteva luni
Dar uite că nu s-a făcut
Nu a venit magicianul cu acel joben fermecat
Să rostească acele cuvinte
Ca lumea să înțeleagă cine-s defapt
Acei oameni lași care v-au câștigat cu un pachet
Oare Doamne Dumnezeul meu
E atâta sărăcie în România asta mare
De oameni se calcă în picioare
Pe un kg de zahăr și de unu de făină?
Bunicii mei au fost neam de oieri
Nu au fost fraieri cum ați fost voi ieri
Au trăit în munți și în câmpia verde de sănătate
Recunosc că au avut baltagul în mână nu ca voi
Să aveți arma și trageți până muriți pe capete!
Mi se rupe sufletul când îi văd pe oameni plângând
Pe acești bătrâni care dacă ar putea da timpul înapoi
Recunosc că în ’89 nu ar mai ieși afară
Și l-ar lăsa să conducă pe Nicu ca și prima oară!.
Refren: România nu e unde ar trebui să fii
Multă muncă tati pentru niște hârtii
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de situația actuală a României, criticând corupția și sărăcia. Artistul își exprimă dorința de schimbare și un viitor mai bun pentru țară, reflectând asupra sacrificiilor generațiilor trecute.