Privind la bolta albastră
Nu pot să nu slăvesc
Lucrarea Ta măiastră
O, Creator ceresc!
În atâta armonie
Eu grijile-mi destram
Şi plin de bucurie
Cu dragoste exclam.
Eşti cel mai frumos
Şi nimeni nu-i ca Tine
Îţi cântă florile
Te adoră zorile
Eşti cel mai frumos!
Eşti cel mai frumos!
Mareţ şi-ndurat
Prin tot ce-ai creat
Eşti, Doamne, minunat
Eşti cel mai frumos (2x).
De atâta măreţie
Sunt, Doamne, copleşit
Şi-Ţi cânt mereu doar Ţie
O, Tatăl meu iubit!
Când razele de soare
Zâmbind îmi bat în geam
Mă alint în acea splendoare
Şi fericit exclam!
Spre bolta cea senină
Spre cerul infinit
Un pumn firav de tină
De Tine plămădit
Atunci dorind fierbinte
Să zbor să Te-ntâlnesc
Pe Tine, drag Părinte,
Şi-n taină să-Ţi şoptesc!
Sensul versurilor
Piesa este o exprimare de bucurie și adorație față de Dumnezeu, creatorul universului. Vorbitorul se simte copleșit de măreția creației divine și își exprimă dorința de a se apropia de Dumnezeu.