De două mii de ani
Oamenii așteaptă să Te arăți de sus,
Să-nvingi iarăși păcatul,
Să ierți pe cei puternici,
Să dai din harul Tău celor ce sufăr – mila
Și-n suflet pacea s-o aduci, Iisuse!.
De două mii de ani
Oamenii Îți cheamă numele Tău sfânt
Și-ți cer iar mântuirea.
În rugăciuni Te laudă
Să faci mai bună viața lor
Și voia Ta să fie
Cum e „în cer, așa și pe pământ”.
Și noi Te așteptăm
Aici între păgâni, umili, plini de păcat,
Nădejdea-n Tine-am pus,
Ca să ne scapi de ură,
Și trupul de dureri..
Să-nnobilezi în inimi patimile crude
Și să ne mântui și pe noi, Iisus!
Sensul versurilor
Oamenii se roagă de milenii pentru mântuire și iertare, sperând într-o lume mai bună și în alinarea suferinței. Ei își pun nădejdea în divinitate pentru a fi scăpați de ură și durere, și pentru a trăi într-o lume mai bună.