București, orașul la care mulți băieți visează
Pe unii îi stresează, deranjează dar ce mai contează
Vino cu mine dacă vrei să-l vizitezi
Nu-ți face iluzii, nu e deloc ceea ce crezi
E împărțit în cartiere de o grămadă de șmecheri
Fiecare zonă își are băiețașul de oraș
Dacă mă întrebi unde stau
O să-ți răspund în Salajan, în centrul periferiei
Unde bate porumbul în geam.
Glumeam evident, dar mai bine fii atent să nu te încingă vreun dement
Pentru că fiecare puști cu ceva bani în buzunar
E o noapte de șmecherie așa că în zadar
Încearci să-i explici băiețașului că e dus
Lasă-l în pace să țină nasul pe sus
Că pe al fiecare colt de stradă mii ai să găsești
Poate am uitat să-ți spun dar ești în București.
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor.
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor.
Celulare, domnișoare ce zâmbesc de prin mertane
Puștani și puști ce cerșesc mereu ceva de mâncare
În Balta Albă, Pantelimon mergem peste tot la fel
Colentina, Titan același gen de cartier
Blocuri, străzi încârcite
Totul nu e chiar de vis
A fost micul paradis
Acum e a vagabonzilor paradis
În căldura verii
Sezonul cu femei multe
Le ghicești formele prin hainele mult prea strâmte
Și-ți lasă gura apă când le vezi cum ling din înghețată
Și aproape uiți că acasă te așteaptă o fată
Nu faci față tentațiilor
Și teancul din buzunare se subțiază rău
Gagici perverse
Dau pentru bani din fese
În timp ce arabii salivează pe lângă mese
Oricum trebuie să fii cu ochii în 4 să nu greșești să n-o pățești
Fiindcă am uitat să-ți spun aici ești în București.
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor.
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor.
Nu toată lumea se ține de șmenuri și prostii
Mai sunt un mic procent care muncesc zi de zi
Pentru nimic
Lucrează o viață întreagă
De știu sigur că bine nu o să le meargă
Băiețașii ce fac combinații
Puțin le pasă
Pentru că la sfârșit doar inocenții cad în plasă
Seara, București bodegile sunt pline
De ce văd viața din fundul sticlei mai bine.
Asta e orașul în care trăiesc
Mare și pervers
Eu nu fac altceva decât să mai scriu un vers
Să las băiețașii cu gura căscată
Stilul meu de băiat rău începe să le placă
Și nu au ce să-mi facă când am toți băieții în spate
Îmi țin parte, mă consideră ca un frate
Respect Bucureștiul
Orașul în care m-am născut
Oriunde aș pleca în lume sigur nu o să-l uit.
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor.
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine realistă a Bucureștiului, cu bune și rele, de la cartierele mărginașe la tentațiile vieții de noapte. Subliniază contrastele sociale și lupta pentru supraviețuire, dar și respectul pentru orașul natal.