Strofa 1:
Afară ninge, totu-i fermecat,
Trăiesc un vis ce nu s-a întâmplat,
Un om de nea privește strada mea,
Mulți oameni reci simțea,
Chiar dacă este vina lui,
Căci toți sunt prinși în suflul gerului,
El nu știa ceva, asta este lumea mea.
Refren:
Nu mai vreau să simt peste tot oameni reci și goi,
Nu vreau să văd cum a nins peste ei,
Nu știu cum pot fi mereu sloiuri argintii,
Dar să simt că pot doar iubi, să-i topesc.
Strofa 2:
Atât de mult căldură și-a dorit,
Nici iarna rece nu a mai simțit,
În piept un bulgăre i s-a aprins,
El s-a topit iubind,
Un fulg de nea ți-a zis povestea sa,
Că de ești rece viața-i mult mai grea,
Așa că-ți spun ceva, iubește tot în calea ta.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dorința de a răspândi căldură și iubire într-o lume rece și distantă. Personajul principal își dorește să topească barierele emoționale și să transforme răceala în căldură prin iubire.