Relația mea cu femeile sunt universuri
Dar dacă vrei să plecăm în expediții, pune-ți tocuri și dresuri
Avem sute de cai la trăsuri
Parcă am fi croitori, mereu atenți la măsuri.
Probabil e vina noastră
Da’ și zâmbetul lor dispare, când pe masă e marfă proastă
Cavalerul din noi ar face orice ca ea să zâmbească
Și ea face supradoză, fiindcă vrea să trăiască.
Știu când ești pe bune și când ești falsă
Da’ ne prefacem, fiindcă vrem să ne fie ziua frumoasă
Să mâncăm pe-o terasă, să vorbim de idealuri și tu să mă privești în ochi atentă ca și cum chiar îți pasă.
Nu cumva tu ești fata care aseară îmi zâmbea
Dimineața sorbeam din cafea, îmi povestea despre ea
O priveam cum cădea, cum cerea, cum iubea
Iubirea ori e împărtășită ori e boală grea.
Cred că te știu de undeva
Mă-ntreb dacă nu cumva
Și tu mă știi și poate ai vrea
Să intru un pic în lumea ta.
Cred că te știu de undeva
Mă-ntreb dacă nu cumva
Și tu mă știi și poate ai vrea
Să intru un pic în lumea ta.
Ai grijă ce-mi ceri
Fiindcă pot să-ți dau orice o dată
Pot să-ți dau orice otravă
Să pară că-ți dau lumea pe tavă
Și-apoi deodată să cadă.
Sunt instabil
Și mai am și inima în gheață
Și ca s-o-nmoi ar trebui să mă rog în fiecare dimineață
Să fac cald și gheața ceață.
Nu cumva ne-am mai întâlnit undeva
Poate la Dristor când ne luam dava
Sau pe strada mea, când trăgeam din lulea
Cu brigada mea
De când dă iarba până cade fulgul de nea
N-am timp să fac impresie bună
Spune-mi ce aș putea să fac
Să aruncăm în aer o stea
Nu ești înger, îngerii n-au vreme să stea.
Cred că te știu de undeva
Mă-ntreb dacă nu cumva
Și tu mă știi și poate ai vrea
Să intru un pic în lumea ta.
Cred că te știu de undeva
Mă-ntreb dacă nu cumva
Și tu mă știi și poate ai vrea
Să intru un pic în lumea ta.
Cred că te știu de undeva
Mă-ntreb dacă nu cumva
Și tu mă știi și poate ai vrea
Să intru un pic în lumea ta.
Cred că te știu de undeva
Mă-ntreb dacă nu cumva
Și tu mă știi și poate ai vrea
Să intru un pic în lumea ta
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune incertă cu cineva, oscilând între familiaritate și îndoială. Naratorul reflectă asupra relațiilor trecute și a propriei instabilități emoționale, căutând o legătură autentică, dar temându-se de potențialele pericole.