„El te va acoperi cu penele Lui, și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!” (Psalm 91:4).
Trăiam în universu-mi neștiut
Strivit în teascul temerii haine;
Mă flagela al neputinței cnut
Până când în Cuvânt văzut-am scut
Croit doar din promisiuni divine.
Atunci am revăzut cerul senin
Și soarele zâmbind de după creste
Cu irizări de foc diamantin,
Și-am înțeles că este „da” și „amin”
Cuvântul sfânt al Celui care este.
Căci în acest Cuvânt cu slove vii
Ce poartă-n el și harul, și sfințirea
Printre nenumărate bogății,
M-am întărit privind la profeții
Ce și-au găsit prin vremuri împlinirea.
Eu cred acum că se vor împlini
Întocmai toate lucrurile scrise;
Atunci de ce, de ce m-aș îndoi
Că de la Dumnezeu eu voi primi
Și binecuvântările promise?.
Nu, nu mă îndoiesc, ci cred și-aștept,
Știind că se va împlini Cuvântul
Prin voia Celui veșnic viu, Cel drept,
Atoateziditor și înțelept,
Prin Cel ce-a făcut cerul și pământul.
Acesta este Dumnezeul meu
Și-aș vrea ca toți din jurul meu să știe,
Deci Îl voi proclama, spunând mereu
Că Cel ce-i dragoste și scut la greu,
Este din veșnicii.. CREDINCIOȘIE!
Sensul versurilor
Piesa exprimă încrederea absolută în Dumnezeu și în promisiunile Sale, găsind alinare și putere în Cuvântul Său. Vorbitorul proclamă credința sa neclintită și dorința ca toți să cunoască dragostea și protecția divină.