Viața ta-i un semn de întrebare
Și rostul ei îți pare nepătruns;
Tot ce-ai gustat cu-atâta încântare,
Tot ce-ai cuprins în marea-ți căutare
Nu s-a concretizat într-un răspuns.
Nimic nu a umplut golul din tine,
Deși avid gustat-ai din plăceri
Cu o credință falsă despre bine;
Erai un gol cu buzunare pline
Mergând pe drumul către nicăieri.
Ai auzit ceva de nemurire,
De o Creație, un Creator,
Despre păcat și jertfă, mântuire,
Dar toate îți păreau o amăgire,
Mitologie, misticism, folclor.
Însă cum întrebările te-apasă
Și nu găsești răspunsul concludent,
Dorința de-a ieși din nebuloasă
Și a găsi o cale luminoasă
Te face să devii tot mai atent.
Revezi, astfel, părerea despre bine
Și lupți cu ceața, căci ai vrea să vezi;
Întrezărești lumina care vine
Și-o luptă aprigă se dă în tine:
Să crezi ceea ce-auzi sau să nu crezi?.
Asculți mesajul, simți că îți vorbește,
Ai vrea să te ridici, să faci un pas,
Dar ceva-n tine se împotrivește.
Învinge-mpotrivirea, hai, păşește,
Este al mântuirii tale ceas!.
Ascultă, simte, crede, crede tare,
Răspunde hotărât sfintei chemări,
Alungă îndoieli înșelătoare
Căci prin credință poți primi iertare
Și un răspuns la mii de întrebări.
Hai, rupe legătura ce te ține
Anihilându-ți eul agresiv,
Lasă-L pe Domnul să trăiască-n tine
Făcând un pas spre El, un pas spre bine,
Un pas ce-i pentru tine decisiv.
***
Viața ți-a fost semn de întrebare
Și sensul ei mister de nepătruns,
Dar azi aici nu ești din întâmplare,
Isus te-a așteptat cu nerăbdare
Să-ți fie El la întrebări răspuns.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară dintre îndoială și credință, invitând ascultătorul să depășească îndoielile și să accepte credința pentru a găsi răspunsuri și mântuire. Mesajul central este că prin credință se poate primi iertare și se poate găsi sensul vieții.