Mărie, dragă nevastă
De ce ești tu supărată?
Când te uiți la fața mea
Parcă ai vrea să-mi spui ceva.
Măi Ioane, măi Ioane
Ai îmbătrânit, Ioane
Și mă doare inima
Când văd că-ți trece vremea.
Măi Ioane, măi Ioane
Nu fi necăjit, Ioane
Știi bine că te iubesc
Și așa bătrân cum ești.
Mărie, nevasta mea
Tu nu vezi că viața-i grea?
Viața-i grea și ai necazu’
Și mi-ombătrânit obrazu’.
Măi Ioane, măi Ioane
Ai îmbătrânit, Ioane
Și mă doare inima
Când văd că-ți trece vremea.
Măi Ioane, măi Ioane
Nu fi necăjit, Ioane
Știi bine că te iubesc
Și așa bătrân cum ești.
Nevastă, vremea nu iartă
Nu mai sunt ce-am fost odată
Zi de zi mi-i tot mai greu
N-am nici somn în patul meu.
Măi Ioane, măi Ioane
Ai îmbătrânit, Ioane
Și mă doare inima
Când văd că-ți trece vremea.
Măi Ioane, măi Ioane
Nu fi necăjit, Ioane
Știi bine că te iubesc
Și așa bătrân cum ești.
În oglindă mă privesc
Și văd că îmbătrânesc
Lumea nu mai pot s-o mint
Toți văd c-am îmbătrânit.
Măi Ioane, măi Ioane
Ai îmbătrânit, Ioane
Și mă doare inima
Când văd că-ți trece vremea.
Măi Ioane, măi Ioane
Nu fi necăjit, Ioane
Știi bine că te iubesc
Și așa bătrân cum ești
Sensul versurilor
Piesa descrie dialogul dintre un bărbat și soția sa, unde ea observă trecerea timpului și îmbătrânirea lui. El reflectă asupra greutăților vieții și acceptă procesul îmbătrânirii, fiind consolat de dragostea soției.