Avem o țară bogată, economie nemișcată
Când vine vorba de război, suntem acasă laolaltă
Un popor de ratați, lipidinoși, săraci și necăjiți
Voi ne știți drept muncitori, sunteți cei mai păcăliți
Lăudăroși, frustrați, amari și băuți
România ne vede ca pe niște abandonați
Noi nu vrem mult de la viață
Suntem cei mai modești
Însă dorim tot de la pământ până la spațiul ceresc
Onești, firești, asta ne e firea
Ne atașăm prea mult de voi
Când ne opriți finanțarea
Avem probleme… Tot ce-i al nostru declarăm
Dacă ai și tu ceva: îndrăgim, furăm și confiscăm
Străinătatea… Ne place mai mult ca p***a
Că jumate de moldovă voi o dezpop***ți
Vă declarați moldoveni, creștini adevărați
Vă știți istoria, vă cunoașteți neamul,
Vă pare rău în p***a mea
Doar când vi s-a terminat parfumul
C-așa suntem noi, așa vom fi mereu
Trei milioane de proști care tind spre apogeu
Erați în vârful babelului când s-a anunțat schimbarea
Și tindeți că sunteți adepții, că numai voi simțiți chemarea
Poporule de inculți, desfătați, nemuritori
Prostia ta a lăsat în urmă doar mii de cerșetori
Și numai voi știți cum v-ați descurcat
Când la hotare jumate de armata vi s-a spânzurat
I-ați trimis să moară, ați vrut libertate
Și-acum hai in rusia, ea are de toate
Că pe lângă 134, să mai adauge încă 3
Milioane, de inculți, alcoolici și mișei
Sunteți cu fruntea sus, dar trăiți din ajutoare,
Și vă mândriți cu ardoare de statistici murdare
„Uitați-vă europă, la noi exportu-i mare”
Să vă fie rușine, trăiți în desfătare
Ne vreți cu ardoare, vă dăm eroare
Cine-ar vrea o țară umplută cu oroare?!
Să ardeți toți în iad, că eu-mi bag p***a
Sunt ateu, sunt singur, prost, sunt un derbedeu
Și vă spun simplu ce am în gând
Sunteți de-a dreptu jalnici, cei mai apatici, de pe-acest pământ.
Kaput! PIB-ul a crescut, noi am dovedit
Suntem o țară mare, luați-ne cu-mprumut
Că vrem să ne-mbogățim așa ne e destinul
Nu suntem falși, dați-ne viza, vă vizităm cu „kilu”
Nu suntem boi, măgari și nici cotropitori
Te punem să ne plătești și după ce mori
Noi credem în reîncarnare
Suntem cei mai buni, suntem la guvernare
Probleme??? Nu apelați, suntem în hibernare
Vino-ți în fire, ai cumva febră?
Nu și atunci când mitropolitu’ te calcă pe zebră
Dați-ne banii, noi vă dăm viață!
Suntem ai dracului de buni, vă oferim în față
Cel mai bun Dumnezeu existent pe piață.
Nu ne ajutați, vă rugăm frumos
Suntem în stare să mâncăm și singuri de pe jos.
Doamne, dă putere!
Vrem să gătim sarmalele
Să futem măicuțele, nevoiașele și proastele
De-a voastră milă să plângă și icoanele.
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa societății românești, evidențiind corupția, sărăcia și apatia generală. Versurile exprimă un sentiment de dezgust față de ipocrizia și lipsa de acțiune a poporului, culminând cu o revoltă nihilistă.