Măi Dumitre, Dumitraș,
Hai acasă din imaș
Să prindem boii la car
Că merge tata cu var
Peste deal la Năsădie
Și de-acolo pe câmpie
Să deie varul pe sate,
S-aducă la prunci bucate.
Boii trag, povara-i mare,
Pruncii-așteaptă de mâncare,
Vărărie, muncă grea,
Ai pus bir pe viața mea,
Că de-i merge câtu-i merge
Ce ți-i rânduit nu piere,
De ți-i duce cât ți-i duce
Ce ți-i rânduit te-ajunge.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața simplă a unui țăran care muncește din greu pentru a-și întreține familia. Accentul cade pe efortul depus pentru a asigura hrana copiilor și pe credința într-un destin prestabilit.