Frunză verde de secară,
Vai de cine-i dus din țară,
Și iar verde de-ovăz,
Că trei săptămâni am mers
În suflet cu mult bănat
Că n-am văzut loc uscat,
Numai apa ca și norul,
Alăturea cu vaporul.
Da-n fundul vaporului
Șede maica dorului
Încălțată cu opinci,
Rupe suflet de voinici,
Rupt-o și inima mea
Care-am holteit cu ea,
M-o-nstrăinat și pe mine
De n-au pruncii mei pe nime’,
Americă, Americă,
Bine-n tine n-am nimică,
Nici am casă, nici iosag
Și nici om să-mi fie drag,
Nici am casă, nici avere
Și nici om pe-a mea plăcere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezrădăcinarea resimțite de un emigrant. Acesta deplânge pierderea patriei, a familiei și a bucuriilor simple, simțindu-se singur și lipsit de apartenență în noua țară.