Mai trece o zi,
Știam cum va fi,
Durerea nu o pot opri,
E greu să crezi că nu mai contezi,
Dar trece timp și începi să vezi
Că-i adevărat tot,
Tot ce-mi spuneau ei.
Te-am pus pe un piedestal,
Am crezut că ești din cristal,
Dar ai fost doar un ciob, un ciob banal.
Și știi că durerea e din ce în ce mai tare acum,
Dar nu mă tem, știu că dispare,
Așa discret cum apune luna.
Și nu contează dacă-ai fugit,
Cu vreun motiv sau ai greșit,
Tot ce aștept acum
E un nou răsărit.
Simt pașii prin nisip,
E rece sau mi-e frig,
Iluzii fără capăt,
Fără margini,
Cuprinde-mă, faptură din vise
Și dă-mi acele lucruri promise.
Să răsar… [x 4]
Știai bine să vinzi iluzii,
Nu te-ai gândit că lași contuzii
Pe un suflet gol ce îl am acum.
Am crezut că ești unicat,
Când ți-am dat dragostea mea,
Dar a fost prea complicat,
N-ai înțeles nimic din ea.
Și știi că durerea e din ce în ce mai tare acum,
Dar nu mă tem, știu că dispare,
Așa discret cum apune luna.
Și nu contează dacă-ai fugit,
Cu vreun motiv sau ai greșit,
Tot ce aștept acum
E un nou răsărit.
Simt pașii prin nisip,
E rece sau mi-e frig,
Iluzii fără capăt,
Fără margini,
Cuprinde-mă, faptură din vise
Și dă-mi acele lucruri promise.
Să răsar… [x 4]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirea într-o relație în care s-au vândut iluzii. Persoana rănită își găsește puterea de a depăși durerea și așteaptă un nou început, un nou răsărit.