Tu cândva în mintea mea,
Ai fost și am crescut o stea,
Am știut atunci că te întorci la ea.
Eu cândva în mintea ta,
Am fost un gând și-ai căutat o stea,
Dar te-ai pierdut, te-ai rătăcit de ea.
Încă știu că mai exiști,
Departe fără să te riști,
Să fii din nou la mine și iarăși să insiști.
Nu mai știu ce să mai simt,
Stau și-nghit, nu vreau să-mi spui că mint,
Dar vreau să înțelegi că totul stă așa.
Timpul doarme, stă în loc,
Simt că mâinile-mi iau foc,
Și tu mă minți, mă minți din nou în același loc.
Nu cred în buchet de flori și parfum de ploi,
N-ai de ce să stai să strângi din dinți,
Doar dacă te minți,
Nu cred c-ai să știi vreodată ce înseamnă să iubești,
Nu vei vrea să înțelegi niciodată..
Nu cred în buchet de flori și parfum de ploi,
N-ai de ce să stai să strângi din dinți,
Doar dacă te minți,
Nu cred c-ai să știi vreodată ce înseamnă să iubești,
Nu vei vrea să înțelegi niciodată..
Niciodată nu vei vrea,
Asta-ți cere inima..
Tu cândva vei știi ce vrei,
Și vei găsi mai multe chei,
Să te întorci la mine și iarăși să mă chemi,
Va veni cândva o zi,
Când nu vei știi ce să mai zici,
Va trebui să pleci fără să mai insiști.
Timpul doarme, stă în loc,
Simt că mâinile-mi iau foc,
Și tu mă minți, mă minți din nou în același loc.
Nu cred în buchet de flori și parfum de ploi,
N-ai de ce să stai să strângi din dinți,
Doar dacă te minți,
Nu cred c-ai să știi vreodată ce înseamnă să iubești,
Nu vei vrea să înțelegi niciodată..
Nu cred c-ai să știi vreodată ce înseamnă să iubești,
Nu vei vrea să înțelegi niciodată,
nu vei vrea,
Asta-ți cere inima.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea și neîncrederea într-o relație. Vorbitorul simte că a fost mințit și nu mai crede în promisiunile și gesturile romantice, anticipând o despărțire inevitabilă.