Sarmalele Reci – Prostia la putere!
Nu știu cum s-a nimerit,
Nu știu cum s-a potrivit,
Că la noi prostia-i la putere.
Nu știu cum s-a întâmplat,
Prin ce fenomen ciudat,
Că puterea-i plină de putori. x2
Azi prostia e-n Senat,
Sindicat și patronat,
Azi prostia e-n foaier,
Cazinou și minister.
Prostul n-are nici un chef
Decât să ne fie șef,
Prostul n-are nici un rost
Decât să ne meargă prost.
Nu știu cum s-a nimerit,
Nu știu cum s-a potrivit,
Că la noi prostia-i la putere.
Nu știu cum s-a întâmplat,
Prin ce fenomen ciudat,
Că puterea-i plină de putori.
Azi prostia e un zid,
Azi prostia e-n partid,
Căci politica de gaști
E-o politică de proști.
Prostul nu e prost destul
Fără lănțișor și ghiul,
Dați-i prostului măcar
Un celular.
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Nu știu cum s-a nimerit,
Nu știu cum s-a potrivit,
Că la noi prostia-i la putere.
Nu știu cum s-a întâmplat,
Prin ce fenomen ciudat,
Că puterea-i plină de putori.
Prostul azi e bătăuș,
Mâine-i mare trepăduș,
Azi e coadă de topor,
Mâine-i mare senator.
Prostul nu se sperie
Dacă n-are perie,
Protectorului la schimb
Îi trage limbi.
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, unde incompetența și corupția sunt la putere. Versurile satirizează ascensiunea proștilor în funcții importante și lipsa de valoare promovată.