S-a făcut târziu
Nu te mai am
Inima-mi plânge de aproape un an.
Prea devreme să cred că te-am uitat
Și mă întreb dacă ea te-a completat
Oare te-a completat?
De vină ești doar tu, dragoste ciudată
Probabil noi ne vom iubi niciodată
Multe ar mai fi de spus
Dar totul s-a dus.
Cum ar fi să fii în locul meu
Să simți și tu ce simt și eu
Să ai curajul să te uiți în ochii ei
Să îi spui că tu tot pe mine mă vrei.
Cum ar fi ca tu să recunoști
Că noi nu suntem niște foști
Când spui că tu nu mă mai vrei pe mine
Chiar și inima râde de tine.
Când sunt cu tine o vreau pe ea
Când sunt cu ea mă întreabă de tine inima
Of, Doamne, ce-i cu mine
Nu vreau să rănesc pe nimeni.
Hmm, da, am citit în ochii ei
Scria “te rog să nu mi-l iei”
Rămâneți voi în poveste
Eu o să trec peste.
De vină ești doar tu, dragoste ciudată
Probabil noi ne vom iubi niciodată
Multe ar mai fi de spus
Dar totul s-a dus.
Cum ar fi să fii în locul meu
Să simți și tu ce simt și eu
Să ai curajul să te uiți în ochii ei
Să îi spui că tu tot pe mine mă vrei.
Cum ar fi ca tu să recunoști
Că noi nu suntem niște foști
Când spui că tu nu mă mai vrei pe mine
Chiar și inima râde de tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și regretul într-o relație complicată, unde protagonistul oscilează între două persoane și își dorește să înțeleagă cum ar fi să fie în locul celuilalt. Versurile reflectă durerea și indecizia, culminând cu acceptarea faptului că trebuie să meargă mai departe, chiar dacă sentimentele persistă.