[Versuri compuse de Dan Iagnov]
Mă atragi,
Mă respingi,
Te alinți și mă iubești.
Și femeie și copil,
Așa cum ești.
Eu iubesc
Ochii tăi,
Noaptea din privirea ta,
Felul tău de-a-mi șopti ceva.
Și între noi mai e un pas,
Atâta doar a mai rămas
Și mă întreb: E doar un vis
Sau e iubire?
Dar între noi mai e un pas
Și dacă el a mai rămas,
E vina mea sau dreptul tău la fericire?
Mă atingi
Și te simt
Dăruindu-mi tot ce ai.
Însă vezi, nu merit eu
Ce vrei să-mi dai.
În sfârșit
Ai venit.
Ești aici, vei fi al meu.
Te-am visat,
Te-am așteptat mereu.
Și între noi mai e un pas,
Atâta doar a mai rămas
Și mă întreb: E doar un vis
Sau e iubire?
Dar între noi mai e un pas
Și dacă el a mai rămas,
E vina mea sau dreptul tău la fericire?
Dar între noi mai e un pas
Și dacă el a mai rămas,
E vina mea sau dreptul meu la fericire?
.. mai e un pas
Atâta doar a mai rămas
Și mă întreb: E doar un vis
Sau e iubire?
Dar între noi mai e un pas
Și dacă el a mai rămas,
E vina mea sau dreptul tău la fericire?
Sensul versurilor
Cântecul explorează incertitudinea și dorința într-o relație. Protagonistul se întreabă dacă pasul final spre iubire este un vis sau realitate, și dacă ezitarea este vina sa sau dreptul celuilalt la fericire. Exprimă o balanță fragilă între atracție și îndoială.