Ce alegi, să te vinzi, sau să rămâi?
Ce alegi, să te minți, sau să devii?
Vrei aur pe dinți, alb pe gingii
Sau lângă părinți, să fie vii.
Strofa 1.
Prea multe păreri în jur
Provoacă dureri în cur
Ai dreptul să fii mai dur
Când nimeni nu-i sfânt sau pur.
Doar nimeni nu-i alături când îți e mai greu
Dar repede s-adună la triumf mereu
„Eu tot timpul am crezut în tine” hai, lasă-mă
„Eu de tine spun numai de bine” du-te-acasă, băi.
Care-o fi prețul pe care-l plătim ca s-ajungem unde ne dorim?
Banii sau nervii sau poate de lume trebuie să ne despărțim..
Cei mai mulți n-o să-nțeleagă
Care e plata întreagă
Ca cineva să culeagă
Trebuie între sine și lume s-aleagă.
REFREN.
Strofa 2.
Sincer nu mai știu ce vreau anume să obțin
Banii și toate deodată? Anii și toate mai lin
Am devenit și mai hâtru, am devenit și mai prost
Toate trecute prin filtru cu sau chiar fără de rost
Lumea, lumea, lumea, lumea, lumea nu iubește
Când pe față, când mai sincer, când i se vorbește
Lumea, lumea, lumea, lumea, lumea nu-nțelege
Când se dă, când se oferă și când se culege.
Pâinică frumoasă, pâinică frumoasă
La nimeni, tu, nu trebuiești, tu, azi
Trecută prin coasă, trecută prin coasă
E însăși ideea din care tu crești, azi.
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Frumos, dar ce folos
Dacă asfaltu-n trenduri
Bate cărări pe dos?.
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Frumos, dar nu destul
Că azi numai cu iarbă
Nu-l faci pe om sătul
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea alegerilor în viață, balansul între valorile materiale și cele spirituale, și presiunea societății. Vorbește despre necesitatea de a alege între a te vinde și a rămâne fidel propriilor valori, și despre prețul pe care îl plătim pentru a ne atinge scopurile.