Știi că viața e o fugă constantă
Printre iluzii și vicii te zbați să ieși la suprafață
Când cerul m-apasă mă duc în trecut,
Rădăcinile îmi redau puterea
O singură șansă, destinul meu crunt
Artiștii acceptă durerea
Am sabia gata; Katana, Ronin
Nu ascult de nimeni, mereu fug de timp
Cristale combin pentru viață și mana
Am maxim de skill, flow-ul mi-e arma
De când mi-am dat seama că viața e un joc
Am parcurs toată harta prin apă și foc
Nu-mi trebuie noroc, că în final se plătește
Ambiție și muncă până îmi reușește
În grădina cu flori am plantat niște spini
Ca să nu uit ce înseamnă echilibrul
Iubire și ură, onoare rușini
Încredere, frică, căldură și frig
Am o mie de fețe, nu știi ce să crezi
Că pe piese mă transform într-una
Tu tre’ să înțelegi că-s făcut să creez,
Îți promit că nu minte niciuna
Sunt mereu agitat că e Chronos în spate și aruncă cu limbi ascuțite
Când mă prinde sedat cu pleoapele lăsate îmi înfige în minte cuțite
Și ca să mă vindec tre’ să bag calmante
Și când le simt gustul mă duc prea departe
Am pagini pătate, da-s mândru de toate
Tot felul de transe mă poartă prin noapte
Dar rămân integru, mintea strălucește
Se luptă cu umbre, mereu le gonește
Sabii pe foc îmi trec pe lângă creștet
Las demoni în spate, lupta mă întărește
În momente de criză nu încerc să-mi explic
Că totul înseamnă nimic
Privesc doar în față, nu le arăt ce simt
Dar îți mulțumesc zi de zi
Pentru tot ce-am trăit, tot ce-am consumat
C-ai trimis un înger la mine în pat
Și știu că trăiesc în păcat
Dar mai știu că tu vezi ce-i la mine în cap
Sunt un pic derutat că nivelul conștiinței pe care-l ating e copleșitor
Da-s mereu pregătit să mă bag în ședință, scot singur capu’ dintre nori
E amețitor cum se întoarce clepsidra și multe n-apuc să le fac
Toată lumea se agită, m-apropii de țintă sau iarăși m-am îndepărtat?
Suflet de pirat, deschid sticla de rom
Când marea mă cheamă nu mai pot să dorm
Da-mi apă să torn că-s ca un rechin
Aruncă-mă-n valuri că altfel mă sting
Da-mi ceva sublim să pot să descriu că tu mi-ai dat suflet de artist
Da-mi apă și pâine și sunt fericit, dar bagă-mă mereu la scris..
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu propriile demoni și cu presiunile vieții. El caută echilibrul între bine și rău, navigând prin emoții intense și trăiri contradictorii, dar rămânând fidel chemării sale de a crea.
