Merg pe pământ
Și sunt ca vioara
Toate îmi par că sunt prima oară
Ca un copil aștept dimineața
Până la lacrimi mi-e dragă viața.
Orice splendoare mă doare, mă doare această floare
Și frumusețea ta, și frumusețea ta
Și această zi, și această zi ce mâine nu va mai fi
Ce mâine nu va mai fi, nu va mai fi.
Cu dulci fiori, spun mama și tata
Parcă îmi văd părinții prima dată
Ca un copil, aștept dimineața
Până la lacrimi mi-e dragă viața.
Orice splendoare mă doare, mă doare această floare
Și frumusețea ta, și frumusețea ta
Și această zi, și această zi ce mâine nu va mai fi,
Ce mâine nu va mai fi, nu va mai fi.
Când te cuprind
Tu tremuri ars toată
Parcă ai iubi prima dată
Ca un copil aștept dimineața
Până la lacrimi mi-e dragă viața.
Orice splendoare mă doare, mă doare această floare
Și frumusețea ta, și frumusețea ta
Și această zi, și această zi ce mâine nu va mai fi,
Ce mâine nu va mai fi, nu va mai fi.
Și această zi, și această zi ce mâine nu va mai fi,
Ce mâine nu va mai fi, nu va mai fi
Sensul versurilor
Piesa exprimă o sensibilitate profundă față de frumusețea efemeră a vieții și a relațiilor. Naratorul trăiește intens fiecare moment, cu o emoție pură, aproape copilărească, conștient de trecerea timpului și de valoarea clipei prezente.