E o seară tristă cum au fost și altele
Luna nu mai e pe cer, nu mai sunt nici stelele
La o țigară mă gândesc ce-am făcut cu viața mea
Cât de rău o duc acum și cum o mai duceam cândva
De 20 de ani sunt sătul să vină vremuri bune
E din ce în ce mai rău și sunt tot mai plin de spume
Fără părinți și singur într-o lume așa de mare
M-am săturat să tot aștept pe strada mea să iasă soare
Sufletul mi-e-norat exact așa cum e când plouă
M-am săturat de versuri triste, dar ce vă pasă vouă?
Întotdeauna spun ce simt și asta simt acum
Sunt supărat, ce altceva aș putea să vă mai spun?
Că așa este viața, cel puțin așa-i a mea
Fără bani, fără părinți, lăsat în umbră undeva
M-am săturat să mă prefac că nu mă mai doare nimic
De fapt, mă doare foarte tare că nu pot să mă ridic.
Sunt sătul de toate, sunt sătul și mă gândesc
Ce-ar trebui să fac ca să pot să mai trăiesc
Zic că nu cedez, dar parcă o spun degeaba
Arunc totul la WC, urmează doar să mai trag apa.
Mă plimb prin cartierul în care am copilărit
Și-mi aduc aminte cât eram de fericit
Când ne strângeam pe stradă și jucam liniuța
Chiuleam de la școală, făceam baie-n Dâmbovița
Soarele zâmbea atât de frumos dimineața
În zilele de vară când era superb afară
N-aveam nici un fel de griji, aveam lumea sub mine
Eu eram pe acoperiș, nu știam ce-i aia ură,
Ce-s alea resentimente, acum nu am decât regrete
Când mă uit în oglinda asta prinsă pe perete
Nu mai văd fața senină ce-o vedeam odinioară
Sunt încruntat ca vremea asta ploioasă de afară
Sunt dezamăgit de oameni pentru a nu știu câta oară
Mai desfac o bere și dau foc la o țigară
În viața asta fericirea-i trecătoare și rară
Sunt sătul de viața asta stearpă și amară.
Sunt sătul de toate, sunt sătul și mă gândesc
Ce-ar trebui să fac ca să pot să mai trăiesc
Zic că nu cedez, dar parcă o spun degeaba
Arunc totul la WC, urmează doar să mai trag apa.
De nervi încep și beau, până la ultimul pahar
Beau tot până rămân, fără bani în buzunar
Și ce dacă doar la asta se rezumă viața mea
Crede-mă, ai înțelege, dacă ai fi în pielea mea
Am în față o scrumieră și o țigară aprinsă-n ea
4 sticle de alcool ce zac în dreapta mea
Sunt așezat pe un scaun și mă apuc să scriu
Și scriu fiecare vers până se face târziu
Doar amintiri urâte, asta am în cap acum
Scrumiera este aproape plină de chiștoace și de scrum
Am ajuns să stau mereu și să mă-ntreb cine sunt
Mama nu mai ești cu mine, îți pun o floare pe mormânt
Viața asta care o am e doar glumă proastă
Prin muzica ce-o iubesc ies mereu în fața voastră
Și vorbesc, vă dau un sfat, că sunt mulți în locu’ meu
Faceți la fel ca mine, nu cedați, luptați mereu.
Sunt sătul de toate, sunt sătul și mă gândesc
Ce-ar trebui să fac ca să pot să mai trăiesc
Zic că nu cedez, dar parcă o spun degeaba
Arunc totul la WC, urmează doar să mai trag apa
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe, dezamăgire și regret față de viață. Naratorul se simte copleșit de greutăți, singurătate și amintiri dureroase, căutând o cale de a depăși aceste stări, dar simțindu-se blocat și fără speranță.