S. R. G. – Vise Stinse

Suteu „S. R. G.” Sergiu.
Strofa: 1.
Războaie ideologice și economice,
care nu aduc decât ură, frățioare,
doare tare, mai ales dacă le simți suferința,
uneori ajungi chiar să-ți pierzi și credința,
arme și gloanțe care fac praf teritorii,
și oamenii politici nu vorbesc decât de victorii,
de traiectorii și de crize mondiale,
dacă nu am fi chitroși, n-ar muri nimeni de foame,
când cei nevinovați sunt siliți să îndure,
când cei ca să mănânce trebuie să fure,
în țara noastră nu e chiar atât de rău, să știi,
în comparație cu ce se întâmplă în Asia de Sud și,
acei copii mă întreb dacă și-au permis vreun vis,
când toată viața lor e îngropată într-un abis,
când noi, de bine, de rău, am avut jucării,
când ei încă luptă pentru dreptul de-a zâmbi.
Strofa: 2.
Am visat să devin, n-am devenit și încă sper,
cu capul sus mereu și cu privirea la cer,
am încercat să fac, am încercat să trag, am încercat tot,
ca să rămân fără puteri, să simt că nu mai pot,
speranța moare ultima și dacă moare, o îngrop,
tre’ să fac rost de alta, să nu mă duc de tot,
din Asia în Africa, în America până la noi,
aceleași probleme și atmosferă de război,
aceiași copii și părinți care visează la bine,
aceleași victime care depind de tine,
aceleași steaguri și forțe și masonii posedați,
și câți oameni nevinovați sunt lichidați,
același sânge rece care circulă în vene,
aceleași vise stinse, speranțe ucise, nene,
toți avem vise care s-au stins de mult,
singurul ritm e bătaia inimii pe care îl ascult.