S. R. G. – Un Motiv în Plus

E un motiv în plus să nu mă opresc,
e cartea celor mulți pe care încă o citesc,
supraviețuiesc aici cu lumea de jos,
unde trebuie să lupți frate să fie totul frumos,
e greu să citești omul când zâmbește pervers,
e greu să reziști când totul e de neînțeles,
mai ales nopțile cu stres dacă vine garda după tine,
nu te-ai putut abține când diamantele străluceau în vitrine,
atunci când pierzi pe cineva drag care,
cu simpla prezență îți oferea o rază de soare,
sau atunci când cu ochii triști privești îndepărtare,
așteptând prima dragoste venind cu vorbe goale,
cățelele dresate sunt dresate frate,
nimeni nu te poate scoate și dai singur din coate,
acest motiv îmi provoacă un sentiment de ură,
primul zâmbet ultima lacrimă că-s așa de la natură.

Din obișnuință privirea ți-e încruntată,
oricum s-o iei n-o să schimbi nimic niciodată,
ești băiat sau fată și o duci de azi pe mâine,
ajungi la disperare când câștigi cu greu o pâine,
dacă ai fost crescut de stradă e la fel de rău,
chiar dacă ești un câine tre să ai grijă de botul tău,
mai perversi ca tovarășii nici dușmanii nu sunt,
tu ce o să te faci înainte să intri în mormânt când,
singur contra tuturor în bătaie de vânt te lupți,
poți să ai averi și rămâi cu pantalonii rupți,
cu câte te înfrunți pe nimeni nu interesează,
doar pe cei pt care persoana ta chiar contează,
dar spune-mi tu ce o să faci când ți-e frică și de umbra ta?
cu cine o să te bagi o să mori așa?
în brațele nimănui să nu te plângă nimenea?
și după atâția ani de muncă cât ai pensia nenea?.

E un motiv în plus să mai vars o lacrimă,
e cartea celor mulți scrisă cu patimă,
făcut parcă să înduri nu mai suporți,
aștepți cu ochii în lacrimi să ajungi printre cei morți