Ăsta e război, o să iau arma în mână,
O să vă omor pe amândoi, această ceată păgână.
Îți ia tot ce ai la fiecare sfârșit de lună,
Degeaba le spun, degeaba mă împotrivesc lor,
Mai dai în morții lor, trebuie să dau frâu liber cuvintelor,
Să-mi scriu poezia, să-i trimit pe toți în mormintele lor.
Ăștia ca noi suntem puși la muncă zilnică, suntem închiși,
Suntem cuprinși de sistemul ce se predică.
Ne spui că ne dai, că o să fie bine,
Când de fapt tu tragi din munca noastră tot la tine.
Ești doar un câine, ești doar o t***ă ce ne minte,
În fiecare zi pe post ne minte, cum să mai fi cuminte?
Cum să mai suporți bătaia de joc?
E timpul să te opresc în loc,
Cum tu îmi iei mie 24%,
Îmi fac 24 de planuri să te omor, țara e mută,
Dar lasă că vorbesc eu și alții pentru ea,
E sufocată de puterea ta, o să ne asculte miile și se vor ridica,
Vom lupta toți până la ultima suflare, frățioare,
Pământul de sub noi va căpăta culoare,
Roșie va fi lumina soarelui,
Când vom ridica armele sus în ciuda lui.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și furia față de un sistem opresiv și corupt. Vorbitorul își exprimă dorința de a lupta împotriva acestui sistem și de a-i trage la răspundere pe cei responsabili, mobilizând și pe alții să se alăture cauzei sale.