Chiar crezi că tu poți mereu să-mi dai mie povețe?
Când poate eu sunt acela care ar trebui să te învețe
Că ar trebui să spargi ale prietenilor fețe
Că lumea ta e construită din bețe
De chibrit
Și că ar trebui să saluți grupul oamenilor cu mințile crețe
Chiar crezi că totul se cumpără cu bani?
Când alții au pierdut ani
Arătându-ți că o minte limpede e mai presus decât un sac cu bani
Chiar crezi că mă atacă spui tu acum?
Când eu nici măcar nu am cum
Să ascult ce spui tu pentru că-s pierdut pe drum
Și nu regret acel ultim fum
După care ți-am spus: „Totul se termină acum!”
Și tu mi-ai întors spatele ca și cum
Ți-am fost doar un simplu tovarăș de drum
Chiar crezi că n-o să te ajut când ai nevoie?
Când după tot ce mi-ai făcut tu mie
Eu tot nu pot să fiu o jigodie
Poate ți se pare doar o prostie
Dar când o să strigi după ajutor o să-mi spun: „FIE!”
Chiar crezi că dacă faci rău unor oameni
O să fii bine văzut printre semeni?
Când tu doar semeni
Cu o javră care asemeni
Ție știe doar să muște oameni
Chiar crezi că rezolvi ceva
Dacă te întorci împotriva mea?
Când eu doar m***s pe fața ta
Și tot ce-ți poate concepe mintea
Sunt doar idei furate cândva
Din mintea cuiva
Chiar crezi…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de o persoană care a trădat încrederea. Vorbitorul își exprimă frustrarea și disprețul față de acțiunile acestei persoane, subliniind că faptele rele vor avea consecințe și că, în ciuda a tot, va alege să ajute în nevoie.