Strofa 1 (Romanița)
Pete de cafea rămase în inima mea
Tu cer senin m-ai lăsat pentru ea
Se aude liniștea în casa mea
Să știi că am rămas doar eu cu ea
Ai plecat repede ca vântul
Multe ai promis, dar ți-ai uitat cuvântul
Urlu de dor, sufletul îmi este gol
Blocată în scris la mine pe covor
Știi că am fost Raiul și mi-ai fost păcatul
Știu că ai fost iadul și am ținut să facem pactul
Unul fără altul lumea începe să dispară
Ai pus minus în față, acum cine mă repară.
Refren 2X (Romanița)
Unde ești tu, unde ești tu
Unde ești, unde ești, unde ești tu
Lipsești de ceva timp
Te simt în muguri și absint.
Strofa 2 (Cristian Scânteie Ionescu)
Pornind cu un cald răsărit de soare în Cinque Terre
Dar sfârșind în rămășița zilei, beznă, frig, tăcere
Cadre răsucite ți se dezvoltă în minte
Orbită de simțăminte o să-ți las și în braille cuvinte
Bagi somnifere, alcool după ele
Ghimpi între noi, singuri în doi
Că în pat lângă tine nu sunt
Dar scutură visele, stai pe pământ
De ce să te mint că sticla de absint
De ce să mă vezi, ai lacrimi să pierzi
Trecutul îl sfărâmi prin gânduri
Minute și ore, hârtie și rânduri
Storci dureri, le întinzi pe sfori să nu usuci în tine dharma
Vremea a apăsat trăgaciul, dar rutina a încărcat arma
Unde ești tu?
Refren 2X (Romanița)
Unde ești tu, unde ești tu
Unde ești, unde ești, unde ești tu
Lipsești de ceva timp
Te simt în muguri și absint.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de dor și regret după o despărțire. Ambii artiști descriu stări de melancolie și căutare a persoanei pierdute, folosind metafore puternice.