Ad Litteram feat Praetor – Nu Am Putut

Refren: (x2)
N-am putut să-ți urmez pașii
Tu ai decis să mă lași
Fără să vreau s-a terminat
Și mă doare căci nu știu
Cine a fost vinovat

Ad Litteram:
Cuvintele ei aveau încărcătură de iubire
Privirile ei nu le pot trece în amintire
Ochii ei ce bănuiam că mint
Și acum încă îi mai simt, zâmbetele-i duioase
Nu știu de ce le vedeam primejdioase
Iar constatările mele de acum nu vreau să lase
Impresia c-ar fi izbucniri răutăcioase
Poate că nu slujeam numai binele
Poate că știam că vom rămâne cu suspinele
Poate că n-am crezut niciodată vorbele tale
Dar nu consideram că mi-ai ieșit întâmplător în cale
Viața avea să mă învețe să nu mă las vrăjit de a ei frumusețe
Știind că astfel voi ieși în pierdere
Și acesta era lucrul care mă făcea să nu am încredere
Tu priveai lumea cu niște ochi verzi
Care parcă îmi spuneau: „Tot tu ai să pierzi”
Nu te-am crezut, m-am temut, eu am greșit
Acum durerea o resimt înzecit

Refren (x2)

Praetor:
Noi doi am devenit unu
Un (?) toți avem
Și totuși știu că au fost clipe când îl urai pe „M”
Plângeai când „M” își transforma speranța în vis
Și apoi îl spulberai când te-mpingea spre compromis
Dar la ce dai înainte de a fi prea târziu
Așa cum eu nu știu, nu-mi poți impune cum să fiu
Unde-s eu au fost mereu lacrimi și păreri de rău
Ahh.. sunt urmat doar de lumina chipului tău
Și totul e simplu când simt ce spune ea
Paradoxal făcut e-ntreținut pe plan subliminal
Trăim ceea ce-i caută timp de 1000 de vieți
Dar o găsesc doar în cerneala cu care au râs și plâns poeți
Sunt.. nopți când visele mă poartă-n trecut
Luptam cu sentimente, mă răneam.. n-aveam scut
Am crescut plătind, ani în șir privind cu jind
De-asta clipa cu tine caut s-o suspend în timp
Și-apoi pasul în doi pe asfalt devine tango
Precum Aster și Ginger, Mlager sunt Place și Mango
Ești tot ce am nevoie ca să nu dispar pe când
Mă scapă de atâți rechini în ape între care doar tu-mi ești pământ