Am pus prea mult suflet și acum regret
La ce pot să mă mai aștept
Dar viața merge înainte..
Asta se-ntâmplă când ești prea cuminte.
Tu ai vrut să fie-așa,
Eu am izbit în urma mea ușa.
Ultimele vorbe îmi zdruncină inima
Am ajuns să nu mai cred în nimeni
Clipele frumoase poți să le ștergi așa ușor.
Vindecă-mi și mie inima, te rog.
În mine arde același foc
Ce-a fost înapoi nu pot să mai întorc. (nu pot să mai întorc..)
N-aș fi crezut c-o să se-ntâmple-așa
N-aș fi crezut că s-ar putea schimba (ca s-ar putea schimba..)
Pastilele nu-și mai fac efectul
Încetul cu încetul mă sting
Nimic din urmă nu mai pot să prind
Eu încă te mai port în gând
Încă mai țin minte privirea ta,
O privire mult prea adâncă ce-ar fi dărâmat și o stâncă
Încă te mai vreau lângă mine
Ce te-a făcut să te schimbi așa nu știu
Cel dinainte nu mai pot să fiu.
Știu că ai pe altcineva
Eu ți-am dăruit în schimb toată dragostea
Tristețea mea nu ai cum s-o simți.
Oare e așa de ușor să uiți?
Pentru tine aș fi mutat și munți,
Și m-aș fi întors cu pași mărunți,
Un cântec șoptit să-mi cânți.
Stropindu-te cu lacrimi fierbinți,
Nu aș vrea să mă minți.
Cuvinte mult prea blânde pentru tine
Nu pot uita așa ușor
Amintirile se revarsă ca un izvor
Încă mi-e dor, încă mai zbor.
Nu am la cine să strig după ajutor (după ajutor.. după ajutor.)
Singurătatea pare-a fi un demon
Nu mai am nici somn, ne-am fi iubit sub același pom
Să fiu același om..
Îmi înec amarul cu o sticlă de vin
Chiar dacă mă aștepți nu o să mai vin
Știu ce-nseamnă să pierzi
Pe cei din jur atunci nu-i mai vezi
Și-ți vine să crezi. Ce altceva poți să mai urmezi?
Ochi-mi sunt încă umezi
Și nu simți, nu ai cum să vezi
Am fost al tău cândva,
O să mă ascund sub umbra ta
Și-am să caut o altă cărare
Și-am să merg pe jos și nu călare (și nu călare.. și nu călare.. și nu călare.)
N-aș fi crezut c-o să se-ntâmple-așa
N-aș fi crezut că s-ar putea schimba (ca s-ar putea schimba..)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire. Naratorul rememorează momentele frumoase, dar și trădarea și transformarea persoanei iubite, simțindu-se singur și incapabil să depășească pierderea.