I.
Înconjurat ca de pereți de oameni vorbăreți
De fapt nu-mi pasă, mă bîrfesc, fie ei mai deștepți
Cic-o dau eu pe beat sau versurile-s proaste, vezi
Eu sunt un om prea simplu să redau prin rime vorbărețe
Și da, urăsc trădătorii, așa cred eu că-i corect
Și nu mă dor nici în cot părerile de pe net
Nu mă închin la falșii domni și mai ales la bani
Nu am nevoie de prieteni și cu atât mai mult de fani
Am renunțat la ajutor, am renunțat la bunătate,
Că de la ăștia ca voi te alegi doar cu cuțite-n spate
Doar pentru una am sentimente, poate că nu-i ea model
Dar nu m-a trădat nici când și pentru asta-i sunt fidel
Când îmi vorbește, nu poate frate să nu-mi placă
Că pun mâinile pe piept în caz c-o fac să tacă
Și-i atât de fină chiar de-i simplă-n șapte elemente
Doar din șapte note se va schimba totalmente.
Refren:
UNICA, și încă o dată mușchiul cardiac
E boala cea mai gravă, n-o datează nici un leac
Dar în lipsa ei mi-aș ieși din minți de tot
Nici s-o las, nici s-o uit, nici s-o tradez nu pot!
Că e UNICA și încă o dată mușchiul cardiac
E boala cea mai gravă, n-o datează nici un leac
Dar în lipsa ei mi-aș ieși din minți de tot
Nici s-o las, nici s-o uit, nici s-o tradez nu pot!
II.
Da, am ales calea greșită când am pornit pe drum în sus
Și n-am ales nici când să tac, când am ceva de spus
Sunt dispus, s-o ard pe beat și o ard cam nervos
Nu-mi pasă că scriu versuri rele sau că beatul e jegos
Nu-mi place să critic, eu n-am așa inițiativa
Îmi pare rău că mulți m-ați cunoscut din partea negativă
Sunt atât de simplu, dar nu mă înțeleg cei din jur
Dar cei ce mă cunosc au înțeles că-mi place să înjur
Mă uit în jur și văd doar false fețe după false măști
Ce să fac că nu te observă atunci când le vorbesc
Dar eu singur am frați, ce mereu mă susțin
Și facem misiuni creștine într-un mod clan-destin
Ea mi-i muza ce îmi luminează drumul prin ceață
Chiar de pierd e singura ce mă întoarce la viață
Și nu cred că pot trăi fără ea, măcar o zi
Și de mă părăsește, crede că nu mă mai pot trezi.
Refren:
UNICA, și încă o dată mușchiul cardiac
E boala cea mai gravă, n-o datează nici un leac
Dar în lipsa ei mi-aș ieși din minți de tot
Nici s-o las, nici s-o uit, nici s-o tradez nu pot!
Că e UNICA și încă o dată mușchiul cardiac
E boala cea mai gravă, n-o datează nici un leac
Dar în lipsa ei mi-aș ieși din minți de tot
Nici s-o las, nici s-o uit, nici s-o tradez nu pot!
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul profund față de o persoană unică, în ciuda imperfecțiunilor și a influențelor negative din jur. Artistul își declară loialitatea și dependența emoțională față de această persoană, considerând-o esențială pentru existența sa.