Sonyuk – Tatăl Nostru

Tată, adu-l înapoi la mine
Și-ți mulțumesc, Doamne, că mi-ai arătat ce e bine,
Tot te rog să-l faci să ierte, că știi cât m-am rugat, Iisuse,
Și doar tu mi-ai ascultat toate cuvintele spuse,
Te iubesc, Doamne, dar adu-mi-l înapoi,
Nu mai vreau să-i mai văd inima sloi,
Vreau să-l văd fericit, știind că e de bine,
Chiar dacă înseamnă a doua oară să plece de lângă mine.
Vreau să-ți mai spun, Doamne, că tu îmi ești prieten adevărat,
Pentru că doar tu mi-ai arătat fiecare păcat,
Și chiar dacă-am greșit, mi-am cerut iertare și m-ai ajutat,
Asta-nseamnă iubire adevărată, nu un sindrom gripat.
Din câte știu, niciun prieten nu m-a ascultat
Și niciun prieten nu mi-a fost alături când s-a aflat,
Iartă-mă, Doamne, știu că și eu păcătuiesc,
Dar chiar și-așa tu nu mă lași să mă nenorocesc.
Te-am blestemat și hulit un timp prea mare pentru mine
Poate că există așa timp în galaxie la tine,
Credeam că dacă toți dragi mie s-au dus acolo sus
Tot tu îngerii i-ai pus.

Ref:
Dar, de fapt, acum, când eu urmez să vin,
Că de necaz pulsul îmi e plin,
Și-mi dau seama, Tată, că ți-am greșit prea mult,
Și când strigam din disperare la tine, te puteai preface surd,
Dar m-ai ajutat și-ți sunt recunoscătoare
Că m-ai ajutat să-mi dau seama că nu orice clipă moare,
Și că atunci când eram în necaz,
Tu m-ai ținut de spate să nu cumva să cad,
Și mi-ai arătat granița între dezamăgire și extaz.
Mi-ai trimis lângă mine un înger ce n-are aripi
Și câteodată, când mă rănește, are un râs sadic,
Dar noi doi știm, Doamne, că de fapt el e îngerul meu,
Trimis de tine să-mi arate că am greșit că am râs de tine mereu.
Regret sincer că i-am greșit și lui, și Mamei tuturor,
Dar cred că e unul ca mine în fiecare popor,
Și știu, Doamne, că tu ne iubești,
Și niciodată lumea asta n-ai s-o prăbușești.
Nu mă bazez pe faptul că mă ajuți mereu,
Dar doar tu m-ai ascultat când am dat de greu,
Doar tu și îngerul ăsta de pe pământ,
Care știe-n inimă de fiecare dată unde sunt.
Că i-am greșit lui îmi cer mii de scuze,
Și o s-o spun până-am să am pământ pe buze,
Dar ție-ți cer iertare în genunchi de-acum și aici,
Căci am nevoie de tine, și știu că n-o să pici.
Îmi trimiti din când în când în viață și câte-un diavol mic
Dar de fiecare dată din monstru credința mea l-a făcut pitic,
Știi și tu, Iisuse, că un singur înger mi-ai trimis pe pământ,
Care mi-a dat mereu tema incontinuu să cânt.
Nu i-am cerut acestui suflet imens,
Decât să înțeleagă că nu-s pe interes,
Și-ncet, încet el a înțeles,
Dar acum am ajuns să-l iubesc.
Sunt o ființă unică, doar am ajuns să iubesc un înger,
Doar el mă ajută să țin piept când destinul îmi e crâncen,
Sper să nu asculte asta, chiar nu vreau să se simtă,
Pentru că oricum, după ce citește asta, o să înceapă să mintă.