Scânteie:
Să nu te supere tonul vocii mele
Dar am să-ți vorbesc de toate acele
Lucruri, și aș vrea să mă asculți în acest caz
Iar dacă îți va aluneca o lacrimă pe obraz
Înseamnă că încă mai sunt în sufletul tău
Sau poate că m-ai șters din memorie, și-ți pare rău
De acea legătură cu mine
Știu bine
Că nu ai avut nevoie de multe batiste
Acum parcă și umbrele pe care luna plină
Le aruncă în camera mea sunt triste
Probabil că la chemarea mea în ploaie, nu vei mai răspunde
Vei trece pe lângă mine, cu privirea-n jos, și vei număra pietrele ude
Parcă și adevărul de mine se ascunde
Și situația este nocivă
Aș vrea să fii puțin mai expansivă
Și să-mi dai un ultim răspuns sincer și pozitiv
Nu evaziv
Iar când mă trezesc
Aș vrea să fii lângă mine, să pot să te privesc
Și să-ți aud acel dulce glas
Nu vreau să cred că timp pentru noi doi nu a mai rămas
Cred că niciodată nu aș putea să te las
Să aștepți nici măcar un sfert de ceas..
Arssura (Refren X2):
Nu vreau să vars lacrimi
Vreau să îmi păstrez surâsul
Pentru că după lacrimi vine plânsul
Au fost atâtea lucruri ce ne-au legat
În tot acel timp de neuitat.
Scânteie:
Sufletul oricând poți să mi-l atingi,
Poate că nu mai vrei umărul meu pe care să plângi
Privește-mi ochii și întreaga suferință
Oare încerc cu neputință
Să mă apropii de acea sublimă ființă?
Întoarce-te și te primesc
Îți voi ierta orice, încă te iubesc
Durerea este insuportabilă
Nici nu mai vreau o relație stabilă
Ma deranjează aluzia la faptul că nu mai ești cu mine
Atâtea lucruri au rămas în urmă, dar încă mai am încredere în tine
Vreau să mai gust ploaia și umezeala, de pe buzele tale
Știi că voi merge agale
Pe urmele tale
Acum am inima zdrobită și nu cred că se va mai vindeca vreodată
Personalitatea ta de fată
Ma atrage
Și inima mea rage
În fața ta, mă simt mereu în dezavantaj
Odată, lumina lunii îmi scotea în evidență, dârele umede de pe obraji
Iar dacă vei purcede
Și te voi pierde
Vreau să mă mai acoperi cu o privire verde
Poate îmi va șterge patimile
Unul din noi tot se va lupta cu lacrimile.
Arssura (Refren X2):
Nu vreau să vars lacrimi
Vreau să îmi păstrez surâsul
Pentru că după lacrimi vine plânsul
Au fost atâtea lucruri ce ne-au legat
În tot acel timp de neuitat.
Scânteie:
Nu mai pot, nu, să mă gândesc la altceva decât la tine
Până și semnele zodiacale ne spuneau, că o să fie bine
Acum nu vreau să cred că totul s-a sfârșit
Nu vreau să cred că nu mai sunt iubit
Totuși, acest lucru pare să fie adevărat
Pe buzele tale nu mai văd decât un zâmbet încordat
Și-mi amintesc la început, cum s-a întâmplat
Cum acele priviri ni se întâlneau
Iar tu, bătând din pleoape, parcă spuneai „Te vreau!”
Ochii tăi
N-au fost niciodată răi
Culoarea ce iubește sufletul meu, e culoarea ochilor tăi
Acum rolul de vinovat îl accept
Despărțirea de tine este egală cu scoaterea proprii inimi din piept
Când îți vorbeam inflexiunea din glas, nu era deloc izolentă, și nici ironică
Nu cred că am avut o relație platonică
Acum parcă e o minune
Stai chiar în fața mea și vreau a spune
Cât sufăr
Apoi cu mâna ușor
Îți dau la o parte de pe față câteva șuvițe de păr
De un auriu plăcut
Iar acum, poate, îmi vei da un sărut
Uscat și iute de adio.. Sau, poate, plângând
Îmi vei da un sărut profund..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește momentele frumoase și încearcă să înțeleagă ce a mers prost, exprimând dorința de a reînvia relația, dar și acceptând posibilitatea unui final trist.