Păr lung, minte scurtă
Un rictus ce o spurcă
Instaurând matriarhat
Depășită de-o prostie de neegalat.
Pătrunde-n tendințe
Plecând dintre coji de semințe
Pe stradă o vezi regină
Acasă bei apă cu rugină.
Regăsindu-se în iluzii se împiedică
de-o incultură enciclopedică
Când cere clemență de ce te-arunci?
Te duce cu zăhărelul dacă te urci.
Absentă-n discuție
Mereu parte din problemă, nu din soluție
Cuvintele ei ascund gândurile și-i firesc
Când buruieni în inimă îi încolțesc
Așa că stinge văpaia
Când se înalță ca flacăra tu tre să cazi ca ploaia.
Sensul versurilor
Piesa critică o persoană superficială și ignorantă, care trăiește într-o lume a iluziilor și este incapabilă să contribuie la soluționarea problemelor. Versurile sugerează că această persoană este mai preocupată de aparențe decât de substanță și că acțiunile ei sunt dăunătoare.