Din Bosanci îi bădița
Și-nchistrită-i bundița,
El tot bate drumurile
Pe la toate mândrele,
Că de-atâta dor și dor
Lutu-i cald ca pe cuptor
Și de-atâta dus și dus
Colbul de-o palmă s-o pus.
Bădișor cu pană verde,
Tare bine cușma-ți șede,
Când te văd pe ulicioară
Mă tem c-am să dau în boală,
Mă trezesc tot suspinând
La icoane închinând
Că nici Dumnezeu nu știe
Câte mândre îți plac ție.
Ai o mândră cunoscută,
Dar pe-ascunselea o sută,
Lumea cu mine te știe
Câte-o sută îți plac ție.
Cine-n dragoste înșală
Să ajungă lut de oală
Să beie drăguțele
Pe câte le-i amăgi.
Bădiță, de dorul tău
Am ajuns cum îi mai rău,
Nu aud popa când toacă,
Nici strânsura pe toloacă
Și ca dorul tău să-mi treacă
M-am dus să-l azvârl pe apă
Să-l ia să-l ducă la vale,
Dar să scap n-o fost cu cale,
Dumnezeu Sfântul te-a bate,
Bade, c-ai făcut păcate,
Cu dorul tău am rămas,
Dar și dânsu-i fript și ars.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei femei din cauza infidelității bărbatului iubit. Ea este chinuită de dor și încearcă să scape de el, dar nu reușește, rămânând prinsă în sentimentele ei.