Și iar verde ca sulfina
Nu mă da, mamă, cu sila,
C-oi veni la săptămână
Și ți-a fi mai mare milă.
M-ai dat, mamă, să fiu dată
Numa’ să fiu măritată,
Peste dealuri, peste văi
Să nu pot veni a voi.
Te-ai temut, mamă, temut
Să nu-ți vin de pe-n-mprumut.
Oi veni și marți și joi
Și nu ți l-oi da ‘napoi.
N-ai vrut, mămică, n-ai vrut
Prin vecini să mă fi avut.
M-ai dat tocmai, hat, departe
Să vin cu trăistuța-n spate,
Cu trăistuța-mbăierată
Și cu fața-nlăcrimată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete măritate cu forța departe de casă. Ea își exprimă regretul și dorul de casă, acuzând-o pe mama ei că a măritat-o departe, de teamă să nu o mai întrețină.