Cu un mers pasiv, lipsit de interes,
Captivat doar de un scop, practicând fără stres.
Mă vezi într-o țară-n care e greu să achiți o taxă
Și ești catalogat cu o teorie prea complexă.
Unora ca voi vor să le fie bine,
Să iasă din tipar, să facă ce le convine,
Să fie luați în evidență, să gândească în scadență
Fără să știi ce se va întâmpla vei fi dus,
Atunci când vei cădea de sus, răpus
De niște gânduri care s-au transformat în vise fictive,
Vei ajunge pe niște căi care ți se vor părea închise.
Făcând greșeli, conștiința te omoară,
Ciudată ți se va părea viața, când vei fi trist, atins
De litigiile ivite fără să le poți ține piept,
Îți pierzi credința conservată, evoluată în tine când erai cel drept.
Ref x 2: Sunt multe subiecte deranjante,
Mulți protagoniști fac fapte reale,
Viața este mult prea complicată
Iar noi nu avem aceeași soartă.
2
Nu știu care e scopul meu în viață,
Însă voi fi tot timpul pe față.
Mai nou cotidianul se bazează,
Pe niște termeni care îi folosesc doar cei ce se cred în stare!
Cei ce vor să fie personajul principal,
Într-o scenă imaginară gen teatral
Dar multora li se pare ciudat,
Când un băiat vrea să se facă respectat.
Și corect când un cocalar, prin stilul său propriu,
Și prin incultură, vrea să fie popular
Cel mai tare dintr-o instituție,
E cel mai prost din curtea școlii, se știe!
Ref X 2.
3
În România viitorul este mult prea complicat,
Și nu ne putem baza pe un șef de stat!
Vrei să te afirmi? Afirmă-te, însă nu ești ajutat!
Nu am banii necesari să scot o piesă în studio,
Și e vorba de greutate când nu-s auzit la radio!
Peste tot e aproximativ la fel:
Poți s-o iei în freză în orice cartier!
Aici expiră ipoteza c-ar exista paradis,
Iar fericirea este abia un vis!.
Ref X 2
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de societatea românească și dificultățile întâmpinate în viață. Artistul reflectă asupra lipsei de oportunități, a corupției și a viselor spulberate, subliniind complexitatea vieții și inegalitatea sortii.