Măi bădiță Niculae,
Câte paie-s într-o claie?
– Hai, Ravecă, vino-ncoa
Amândoi și-om număra,
Până-n seară dacă stăm
Paiele le numărăm.
– Zău, m-aș duce cu mult drag,
Dar mi-i bărbățelu-n prag.
Culăieș de la Mitoc
Sprintenel mai ești în joc,
Sprinteior ești ca pământul
Din mujdei, bătu-l-ar Sfântul,
Din mujdei și din păstăi
Mai mănâncă și mai stăi
Că ți-a fi rău, bade, hăi,
Culăieș, Culaie, hăi.
Niculai, papucii tăi
O jucat taică-tu-n ei,
Taică-tu și frații tăi
Și-amu joci și tu cu ei,
Te-ai gândit că-s frumușei
Să-i lași la feciorii tăi
Când or fi și ei flăcăi
Să se mândrească cu ei.
Culăieș cu ochi de foc
Tu mă chemi să merg la joc,
Dar, bre Culaie, tu-ai uitat
Că doar eu m-am măritat?!
Dac-ar ști bărbatul meu,
Vai și-amar de capul tău
De-i zice că n-ai noroc
Culăieș de la Mitoc,
Culăieș cu ochi de foc
Tu mă chemi să merg la joc,
Dar, bre Culaie, tu-ai uitat
Că doar eu m-am măritat?!
Sensul versurilor
Piesa descrie un dialog jucăuș între o femeie măritată și un bărbat, Culăieș, care o invită la dans. Ea refuză, amintindu-i de statutul ei marital și anticipând reacția soțului, dar o face într-un mod plin de umor și afecțiune.