Bată-l vântul și suspinul
Pe-acel ce seamănă inul
Și să-l ferească de boale
Pe acel ce face oale.
Găsi-l-ar sughiț și tuse
Cine face furcă și fuse
Și nu ia pruni să sădească
Țuica să se înmulțească.
Cât este holircă-n șip
Tac din gură, nu mă plâng,
De pe ce se urcă-n cap
Numa’ gura mea-i în sat.
C-am băut, m-am îmbătat
Holircă la ce mi-ați dat
C-ați știut că-s o femeie
Și holirca n-are cheie.
S-am să beau pe saturate
Că-s femeie cumsecade,
Scarman lână, torc fuioare,
Când beau capul nu mă doare.
Că nu-s două-n lume, nu-s
Să lase furca și fus,
Mâncarea fierbând pe plită,
Trebușoara negătita.
S-am să beau pe saturate
Că-s femeie cumsecade.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie care se mândrește cu faptul că, deși bea țuică, își îndeplinește îndatoririle gospodărești. Ea își exprimă bucuria de a trăi și sfidează convențiile sociale, asumându-și cu umor rolul de femeie care se bucură de viață.