Vălănel verde pe coastă
Asta-i hora bătrânească,
Bătrânească legănată
De la cei bătrâni lăsată,
Horă veche de demult
O mai joc și-o mai ascult,
O jucam în tinerețe
Și-o ascult la bătrânețe.
Zice lumea că-s bătrână
C-am părul caier de lână,
Dar eu n-am albit șezând,
Am îmbătrânit lucrând:
Primăvara semănând,
Vara fânul pologind,
Toamna la strâns pe ogor
Și iarna torcând fuior.
Bătrânețe, haină grea,
Vinde-te-aș de-aș putea,
M-aș duce cu tine-n târg
De-aș ști că pot să te vând,
N-aș căta pe cât te-aș da
Numai ce te-aș lepăda,
Te-aș da și pe-un ban de lut
Să nu te mai port mai mult.
Hai, dați fete și flăcăi
Jucați hora ca la noi,
Jucați și vă-nveseliți
Căci ca mâine-mbătrâniți,
Hai picior după picior,
Bătrânește-ncetișor
Și-n perechi doi câte doi
Legănat ca pe la noi,
Haida, haida tot așa
Joc și eu pe-alăturea
Că nu-i totdeauna așa
Num-amu’ și mai cândva.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilității bătrâneții. Vorbește despre dorința de a scăpa de povara anilor, dar și despre bucuria de a trăi și de a se bucura de tradiții.